Am obosit sa lupt cu morile de vant,am obosit sa lupt pentru ceva ce nu merge,am obosit sa cred ca va merge,am obosit de tot…am obosit sa cred,cand cer ajutorul sa fiu refuzat pentru banale lucruri,ma intreb unde gresesc de sunt luat pe sus…insa dupa ce imi bat capul destul realizez cat de mult contez eu ca persoana si cat conteaza munca mea,cat de pretuit esti ca om,inainte de toate esti om,apoi amic,prieten,iubit,frate…insa relatiile se opresc catre stadiul de amic in unele privinte,iar in altele de frate,viata merge pe extreme,niciodata nu alege calea de mijloc,de multe ori am fost in situatia de a renunta,insa am primit un sfat,daca un copac are o uscatura nu il tai pentru o singura creanga,taie doar creanga,de langa acel ciot va rasari un nou lastar,ala fiind speranta spre mai bine,eu am doar un copac,unul mic,insa omizile de foarte multe ori ia mancat frunzele,iar de data asta sunt hotarat sa imi acopar copacul cu speranta,incredere si iubire,iar omizile si uscaturile sa fie aruncate….
Daca nu iti place…lasa-ma in pace…daca nu’ti convine… fa si tu ca mine!
